Comenduirea Garnizoanei din Timișoara

Artiști: Carlos Amorales, Giulia Crețulescu, Mihaela Vasiliu (Chlorys), Ioana Cîrlig, Megan Dominescu, Nika Dubrovsky, Naomi Rincón Gallardo, Veronika Hapchenko, Libby Heaney, Zhanna Kadyrova, Hortensia Mi Kafchin, Patrícia Kaliczka, Nataša Kokić, András Cséfalvay & Lukáš Likavčan, Gregor Moebius, Dimitar Solakov, Sorina Vazelina, Christian Waldvogel, Zheng Bo

Echipa curatorială: Cristina Bută, Monica Dănilă, Edith Lázár, Ann Mbuti, Adrian Notz, Cristina Stoenescu, Georgia Țidorescu

În 1515, Albrecht Dürer a creat celebrul Rhinocerus ca răspuns la o întâlnire extraordinară: primul rinocer care a călătorit pe continentul european încă din antichitate. Dar Dürer nu a văzut niciodată animalul descris. Ganda, pe numele său din Gujarat, s-a înecat înainte de a ajunge la destinație. Călătoria sa în jurul lumii a trasat o traiectorie geopolitică și ne-a reamintit că istoriile explorării și descoperirii au fost umbrite de povești mai puțin cunoscute, legate de exploatare și violență. Alături de alte opere de ficțiune, cum ar fi piesa de teatru absurd a lui Eugène Ionesco intitulată Rinocerii, bienala urmărește poveștile inspirate de Ganda, revendicând jocul imaginativ al științei și al artei într-o lume încâlcită, marcată de transformări ecologice și sociale.

Însăși Comenduirea Garnizoanei din Timișoara este o rămășiță a unui trecut care încă nu a dispărut complet. În timpul dominației Imperiului Habsburgic asupra Banatului, clădirea a deservit pe rând autoritățile militare habsburgice, austro-ungare și române. Mai târziu, aceasta a ajuns să fie inextricabil legată de revoluția împotriva regimului comunist din 1989. Narațiunile au făcut întotdeauna parte din structurile socio-politice și economice aflate în schimbare. La parterul clădirii, în expoziție, diferite forme de dezvoltare și spiritualitate, chiar întâlniri mitice, dezvăluie atât luptele extractive, cât și sensibilitățile vindecătoare. Un spirit care, la etajul următor al expoziției, continuă să desființeze orânduiri – fie acestea politice, istorice sau identitare – reînviind un etos anarhist și depășind cronologiile liniare. Fiindcă în aceste ficțiuni, cunoașterea culturală poate fi redată prin intermediul poveștilor nespuse și ascunse.