Albrecht Dürer
Albrecht Dürer (1471–1528) a fost un pictor și gravor născut la Nuremberg și considerat cel mai important artist german al Renașterii. Contemporan cu Nicolaus Copernicus, Cristofor Columb, Erasmus din Rotterdam, Martin Luther, Ulrich Zwingli din Zürich, cât și cu alte mari personalități ale epocii sale, Dürer avea o idee clară despre ce reprezintă perfecțiunea și s-a străduit întreaga sa viață să atingă această excelență. În același timp, a stăpânit mai bine decât oricine altcineva complexitatea tehnicilor și materialelor disponibile la începutul secolului al XVI-lea, simțindu-se în largul său ca desenator în cărbune, cretă, creion colorat, peniță și tuș și chiar și în desenul cu instrumente cu vârf de argint. Albrecht Dürer a lucrat de asemenea cu uleiuri și cu tempera pe bază de ouă și a fost printre primii artiști care au stăpânit cu succes acuarela. A fost, de asemenea, un teoretician incontestabil și autorul mai multor tratate de referință. Problemele estetico-filosofice care l-au preocupat pe Dürer în acei ani aveau mai mult de-a face cu natura și plauzibilitatea reprezentării, fiecare din ele fiind exemplificate de câte una din cele trei gravuri care sunt capodoperele sale, cunoscute sub numele colectiv de Meisterstiche: Cavalerul, Moartea și Diavolul (1512), Sfântul Ieronim în chilia sa (1514), Melancolia I (1514). În 1515, lucrarea Rhinoceros a lui Dürer, o gravură în lemn reprodusă după schița unui prieten care văzuse în Lisabona animalul fabulos trimis de către guvernatorul Indiei Portugheze Regelui Manuel I, avea să impacteze în mod decisiv lumea artei. În pofida unor inadvertențe anatomice minore, gravura lui Dürer va influența imaginarul european timp de secole, devenind un punct de referință atât pentru oameni de știință, cât și pentru artiști renumiți.
Albrecht Dürer (Nuremberg 1471-1528 Nuremberg), The Rhinoceros, 1515, woodcut with letterpress text, 24.3 x 30.8 cm (sheet size); provenance: Donation Heinrich Schulthess-von Meiss 1894/98; courtesy: Graphische Sammlung ETH Zürich, Inv. no. D 13000;